Trăim într-o lume invers. Lucrurile pe care generația mea, și nu numai, le-a învățat a fi de bun simț elementar au dispărut

Citesc în fiecare zi zeci de știri și articole pe cele mai variate teme dar rar mai ajunge să mă mai intrige ceva… Totuși, azi aflu că Gigi Becali a fost decorat, prin mama lui, de Patriarhul Daniel.

Serios acum, Prea Fericitul la ce s-a gândit când a hotărât să îl decoreze pe sus-numitul?

Ce să înțelegem de aici? Că domnul în cauză, actualmente în pușcărie, condamnat pentru matrapazlâcuri, probabil a donat bani și mai stiu eu ce Bisericii, și numai din această cauză trebuie să fie decorat?

L-aș întreba pe Patriarh: vulgarul trebuie decorat? Opulența stridentă trebuie decorată? Sfidarea se decorează?

Nu spun că omul nu ar fi făcut și lucruri bune, dar să pastrăm măsura, după cum spune și un dicton latin – „Est modus in rebus”.

E atât de greu să ne aducem aminte ce înseamnă valorile reale și să încercam să păstrăm proporțiile lucrurilor?

Din nefericire, le oferim, astfel, copiilor noștri o lume decrepită, scelerată, josnică și fără căpătâi.

În aceste condiții, ce ne putem aștepta de la ei? Ne mai mirăm că nu ajung să promoveze un amărât de examen de Bacalaureat…

Mi-e frică să îmi imaginez cum o să arate societatea noastră cu acești copii, când există directori, deputați, medici, invățători, pentru care chintesența vieții este redusă la modelul Gigi Becali.

Sunt conștientă de faptul că societatea românească se află într-un punct care rezultă din cumulul mai  multor factori, crearea „omului nou” (marea dorință a lui Ceaușescu), schimbarea regimului și prea lunga tranziție, problemele economice, influențele culturale asimilate fără discerământ etc. Însă lipsa dorinței de a acționa frâna în fața acestui dezastru este criminală. Și de pasivitate suntem majoritatea vinovați, în egală măsura.