A fi sau a nu FILM. The București Experiment – când ficțiunea devine realitate și realitatea devine ficțiune

tom wilson

Tom Wilson (centru), regizorul Nae Caranfil (stânga) și politologul Marius Stan, la premiera The București Experiment, după proiecția filmului, la Institutul Francez din București, Sala (cinema) Elvira Popescu, miercuri, 19 februarie 2014.
Foto: Robert Veress / Select News

În ziua aceea răcoroasă de toamnă a anului 2012, când Tom Wilson m-a rugat să îi acord câteva minute pentru „o filmare”, mi-am imaginat că face un nou reportaj cu un subiect despre care se presupunea că aș avea habar. Cum s-a întâmplat atunci când a încercat să dea de urma închisorii CIA din România și m-a intervievat ca jurnalist autohton, ce a încercat, la rândul său, să ajungă la o concluzie, separând faptele de zvonistică. Tom este jurnalist britanic freelancer, stabilit în România din 1992, iar produsele sale sunt cumpărate de cele mai respectabile canale media europene – BBC, de pildă.

Așa că am fost luat pe nepregătite când Tom mi-a spus că trebuie să interpretez un rol. Adică, trebuia să fiu eu, în filmul pe care îl realiza, spunând ceva care să se încadreze în scenariul său. „E un film documentar în care se împletește realitatea și ficțiunea. Un fel de Mockumentary ” (o parodie de documentar). Atât mi-a dezvăluit. Desigur, mi-a dat câteva indicii despre ce aștepta de la mine să spun. După care, m-a lăsat să bat câmpii cam 10-15 minute. Nu-mi amintesc să fi „tras vreo dublă” (să fi înregistrat de două ori aceeași secvență). Cred că totul a ieșit „din prima”, ca și când ar fi fost un interviu real. Precizez asta, fiindcă Tom dovedește calități regizorale uluitoare: când veți vedea acest film, țineți minte că toți protagoniștii sunt personaje reale, care n-au mai jucat vreodată în filme, dar interpretează, asemeni mie, un rol desemnat de autor… Iar toate înregistrările, aveam să aflu, au ieșit din prima. The București Experiment e un fim fără „cut!” & „încă o dată!” / „again!”.

Aseară am fost la premiera filmului „The București Experiment”, la Sala „Elvira Popescu” a Institutului Francez din București, fără să știu prea multe față de ceea ce îmi spusese Tom, în septembrie 2012; aveam, în plus, doar invitația la premieră, redactată astfel încât să nu te prinzi despre ce e vorba. Pe cale de consecință, majoritatea spectatorilor  nu știau că urma să vadă un melanj de ficțiune și realitate, iar la final, când cărțile au fost date pe față, s-au auzit multe exclamații de uimire.

Poate că, pe lângă exclamații, au fost și oftaturi de dezamăgire. Cred că sala a fost plină la refuz, pentru că anunțul din invitație era foarte provocator-promițător: „Vino sa afli unul dintre cele mai bine pastrate secrete ale Securitatii! “Experimentul Bucuresti” iti va schimba felul in care vezi Revolutia din ’89 si viata in Romania de azi. (…)Pentru a ajuta oamenii sa dezvolte abilitati pentru piata libera, (agenții Securității – n.r.) au pus la cale un proiect secret de inginerie psihologica bazat pe tehnici inedite. Experimentul Bucuresti este primul expozeu care vorbeste despre ce s-a intamplat cu adevarat in 1989”.

În speech-ul său de la finalul filmului (ținut într-o română aproape impecabilă), Tom Wilson a admis, între altele, că este atras de teoria conspirației. Dacă ești ca el, dacă ești genul de persoană care crede sau are tendința de a crede în existența unor experimente care țin chiar de paranormal și asta te aștepți să vezi în acest film, vei fi la început extaziat, pe urmă posibil dezamăgit. Dacă, dimpotrivă, ești un om preocupat exclusiv de rațional, vei fi uimit, dar rezervat, la început, apoi vei avea satisfacția scepticului de a nu se fi lăsat complet păcălit de aparențe, dar vei sfârși prin a-ți da seama că, într-un anume sens, ficțiunea a devenit realitate și realitatea ficțiune în filmul lui Tom Wilson (și nu numai…). Film care, așa este, vorbește despre ce s-a întâmplat cu adevărat în 1989: mai nimic din ce ar fi trebuit să urmeze după ce am scăpat de dictatură, în viziunea celor care și-au dat viața pentru libertate.

Realitatea și ficțiunea au schimbat rolurile și s-au întrepătruns armonios în „Experimentul București”, producând rezultatul scontat – mesajul pe care autorul ni-l transmite prin vocea lui Aristide Ionescu, victimă a torționarilor din lagărul de exterminare de la Pitești, care apare în film, căruia îi este dedicat filmul, îți pătrunde în fibră: „Ceea ce este mai greu de suportat pentru mine nu sunt torturile prin care am trecut, ci situația prezentă din România. CĂ NU SE SCRIE ÎNCĂ ISTORIA ADEVĂRATĂ. POPORUL ROMÂN SCRIE O ISTORIE ALTERNATIVĂ”. Am scris ultimele două propoziții cu majuscule, fiindcă volumul este dat la maxim când Aristide Ionescu -care ne-a părăsit anul trecut- le pronunță, ca o acuzație atât de fermă, încât conține în ea și sentința. Apoi, se lasă cortina – The End.

Într-adevăr, în istoria multor popoare au fost momente când, de dragul tinerelor generații, securea trecutului a trebuit îngropată și, în loc de a privi spre trecut cu mânie, s-a privit cu speranță spre viitor. Problema e că, pentru a te putea împăca cu trecutul, ai nevoie de ADEVĂR. Iar din păcate, ceea ce s-a construit în România ultimilor 14 ani s-a fundamentat pe minciuni. Minciuni mari, de genul celor care, cum spune domnul Aristide Ionescu, scriu o istorie alternativă. O istorie alternativă, în care realitatea devine ficțiune, iar ficțiunea adevăr. Aceast uriaș afront la adresa eroilor care ne-au murit întru libertate este cauza pentru care acum ne aflăm unde ne aflăm și nu în rândul statelor dezvoltate din Europa.

The București Experiment – Trailer

 

Tom Wilson, jurnalist și regizor britanic, vorbește despre The București Experiment, după proiecția filmului, în premieră, la Institutul Francez din București, Sala (cinema) Elvira Popescu, miercuri, 19 februarie 2014.

 2,095 total views,  1 views today

Comments

comments