De ce mă irită proiectul minier de la Roșia Montană

Dacă vei arunca o cușcă metalică cu o ciozvârtă sângerândă într-un bazin cu rechini hămesiți, vor găsi ei o cale de a ajunge la ciozvârtă: vor lovi cușca, se vor răni, se vor sfâșia între ei, dar, finalmente, vor distruge cușca și vor devora ciozvârta.

La fel se comportă rechinii-oameni, când e vorba de bani, de aur. Aurul de la Roșia Montană este într-o „cușcă impenetrabilă”. Aproape impenetrabilă…

Dacă ești o persoană rațională și de bună credință, nu e ușor să decizi după ce ai analizat informațiile disponibile asupra subiectului: ce ar fi fost mai bine să se întâmple la Roșia Montană? (folosesc trecutul, fiindcă Guvernul a dat, deja, undă verde proiectului minier și nu văd cum Parlamentul, în care chiar și o bună parte din Opoziție, respectiv PDL, este favorabilă RMGC, ar putea cenzura Executivul).

Pe de o parte, pe termen scurt și mediu, proiectul minier poate fi benefic pentru economie. Cu condiția (imposibil de îndeplinit, în condițiile date) ca banii din proiect să fie într-adevăr obținuți de stat, iar statul să îi cheltuiască în interes național.

Pe de altă parte, pe termen lung, din mineritul cu cianuri la Roșia Montană rezultă o pierdere irecuperabilă pentru România. Se distruge, iremediabil, un sit arheologic unic și un habitat extraordinar, cu potențial turistic. În plus, riscurile de mediu nu sunt deloc neglijabile, cum susține compania minieră. Un accident, care nu este exclus, ar fi CATASTROFAL. Iar accidentul poate surveni atât pe durata exploatării, cât și mai târziu, în zecile de ani de după finalizarea operațiunii de extragere a aurului, când zona SE PRESUPUNE că va fi ecologizată. Subliniez „se presupune”, fiindcă, oricâte garanții contractuale ar exista, când vorbim de zeci de ani, orice se poate întâmpla…

Dacă nu ar fi fost criză economică, iar România ar fi fost o țară cu o economie puternică, opțiunea ar fi fost mai simplă, clară în favoarea conservării zonei. Așa, zecile de milioane de euro cheltuite de Roșia Montană Gold Corporation în campania de promovare a proiectului de minerit și-au arătat, finalmente, roadele.

Mă irită acest rezultat din următoarele motive:

  1. RMGC este cel mai mare cenzor al presei din România. Campania de promovare a proiectului minier a fost ABUZIVĂ. RMGC nu s-a mărginit să cumpere spații generoase de publicitate, ci a pretins și obținut tăcerea mass-media. Cu puține excepții, televiziunile și ziarele au transmis/publicat exclusiv reclame și advertoriale favorabile RMGC. În aceste condiții, critica proiectului a revenit, în prea mare parte, organizațiilor neguvernamentale, activiștilor de mediu care au fost denigrați, în bloc, ca fiind „ai lui Soros”. A fost ușor să se propage scenariul că miliardarul evreu-american de origine maghiară s-ar fi împotrivit proiectului doar ca să determine retragerea RMGC, pentru a intra el, ulterior, prin interpuși. Tot „ai lui Soros” ar fi oamenii de știință, unii distinși academicieni, care se opun proiectului, cu argumente solide. La fel, judecătorii care le-au dat câștig în instanțe contestatarilor mineritului cu cianuri…
  2. Sunt convins că sunt prea puțini beneficiarii proiectului. Ar trebui să fie toți trăitorii pe aceste plaiuri mioritice, dar, în realitate, numărul lor va rămâne de ordinul zecilor sau sutelor. Ponoasele, în schimb, le vom trage cu toții – noi și copiii noștri.
  3. Indecența RMGC și a celor plătiți să o susțină chiar nu are limite. De pildă, în loc să se disocieze de vulgaritățile abjectei Sanda Lungu –folosită anterior în spoturile publicitare aurifere-, i-au redactat un amplu mesaj explicativ postat pe Facebook, din care rezultă că vina limbajului suburban folosit de ea revine tot activiștilor de mediu… Ce să facă și ea, săraca, dacă a fost provocată?! Pe principiul ăsta, niciun criminal nu este vinovat, ci victimele sale, care îl provoacă. De fapt, cazul Sanda Lungu este emblematic pentru modul de acțiune al RMGC, care s-a fundamentat pe concepția că și un rahat de câine poate stârni aprecierea publicului, dacă este ambalat regește și prezentat în cadrul unei ceremonii fastuoase.
  4. Guvernul a decretat că proiectul mineritului cu cianuri este de interes național. Așadar, cei care continuă să se exprime împotriva RMGC, se exprimă împotriva interesului național. Niște trădători.

Loading

Comments

comments