Cele două mari probleme ale candidaturii lui Dan Barna

Niciunul dintre candidații la Președinția României nu mă convinge că merită să fie președintele meu. Cu toate acestea, prin eliminarea, mai întâi, a celor pe care nu i-aș vota nici mort și a celor care mă fac să râd prin ridicolul imposturii lor, rămân cinci (Iohannis, Barna, Paleologu, Hunor, Ivan), dintre care doar doi au șanse reale. Prin urmare, în primul tur voi vota cu Dan Barna (USR), fiindcă există posibilitatea ca el să acceadă în turul doi și atunci să vedem o dezbatere mai apropiată de lucrurile care ne privesc cu adevărat și nu aceeași sleită ciorbă de „ba p’a mă-tii!”. În turul al doilea, foarte probabil, nu voi vota, indiferent de cine va fi contracandidatul lui Iohannis.

Așadar, nu consider că Barna ar merita să fie președinte și, totuși, voi vota cu el în primul tur. Sper că se înțelege de ce, că am clarificat paradoxul. În continuare, voi explica de ce nu cred că voi vota cu Barna și în turul al doilea.

În opinia mea, ca să ajungi să candidezi la Președinție, trebuie:

  1. Să faci ceva concret pentru țara asta, pentru concetățenii tăi, cunoscut și recunoscut de toți;
  2. Să ai convingerea interioară că meriți să fii președinte și că îți dorești acest lucru, știind exact ce înseamnă;
  3. Să ai calități demonstrate de lider;
  4. Să ai conexiuni internaționale la nivel înalt;
  5. Să poți prezenta un plan clar pentru întregul mandat de cinci ani.

Klaus Iohannis aproape a corespuns acestor condiționalități la alegerile anterioare. Însă nu a prezentat un plan clar, ci doar a vorbit de câteva priorități și de toate s-a ales praful, mai puțin de cea legată de Apărare și parțial de apărarea statului de drept. Acum, nici nu se mai obosește să expună un plan, consideră (pe bună dreptate) că ce a făcut în primul mandat spune ce va face și în al doilea.

Dan Barna nu corespunde pe deplin niciuneia dintre condiționalități.

Să le luăm pe rând.

  1. De făcut, a făcut multe pentru țară și concetățeni, inclusiv din poziția de parlamentar, doar că nimic nu este cunoscut și recunoscut de foarte multă lume. Are și stupiditatea de a admite acest lucru, chiar în scurta autobiografie de pe site-ul candidaturii sale: https://www.danbarnapresedinte.ro/despre-mine :  „Salut! Sunt Dan Barna. Știu că încă nu știi prea multe lucruri despre mine, așa că dă-mi voie să mă prezint”.
  2. În privința convingerilor și dorințelor interioare, nu pot da un verdict net, pentru că nu sunt nici Dan Barna, nici confidentul său. Dar, este limpede că el candidează pentru că trebuie să o facă, îl obligă statutul de președinte de partid important. E pe principiul „Dacă-i ordin, cu plăcere!”
  3. Sub conducerea sa, USR a obținut (alături de PLUS) un scor important la europarlamentare, însă nu a știut să călărească valul de popularitate și a ajuns iar aproape de implozie, după numeroasele nefăcute ale unor figuri mai mult sau mai puțin marcante.
  4. O fi Barna vicepreședinte al Comisiei pentru politică externă din Camera Deputaților și membru în Comisia pentru afaceri europene, precum și în patru grupuri de prietenie cu grupuri parlamentare din China, Venezuela, Egipt și Singapore. Însă, nu-mi aduc aminte să-l fi văzut în compania unor mari lideri ai lumii. O fi fost, dar fie nu a stabilit conexiuni personale, fie a avut stupiditatea de a nu le prezenta și populariza.
  5. Planul său, expus pe același website, este de a fi un președinte „full-time” (observația mea: în contrast cu Iohannis, care, e foarte adevărat, a lucrat cam cu jumătate de normă) și de a se ocupa de… generalități: „independența justiției, transparență în cheltuirea banului public, reforma administrației publice, finalizarea autostrăzilor, Fără Penali în Funcții Publice, spitale curate si școli mai bune”. Ăsta nu e un plan, e un „wish list” (o listă de dorinți).

Una peste alta, Barna este omul jumătăților de măsură.

Însă două sunt cu adevărat problemele candidaturii sale. Prima este cuprinsă în condiția nr. 1: nu este cunoscut/recunoscut. A doua reiese tot din mica sa biografie (ăsta e omul, singur se dă de gol): „Chiar voiam să mă fac arheolog. Dar ai mei m-au convins să dau la o facultate care să-mi dea ulterior mai multe opțiuni profesionale”. Firește, e bine să fii cuminte și ascultător, dar nu asta ne dorim de la un președinte. Președintele trebuie să ghideze, nu să se lase ghidonat.

Ar mai fi și egocentrismul. Autobiografia candidatului ar trebui să fie focalizată pe lucrurile cu adevărat relevante pentru electori, iar celelalte să fie trecute în plan secundar. În cazul lui Barna e exact pe dos.

Acum, la final, explic și de ce mi-am lăsat o „marjă de manevră” pentru turul al doilea. Dacă Barna va fi acolo, va avea o șansă de a mă convinge că mă înșel, cel puțin în parte. Va avea o șansă de a propune un plan cu măsuri concrete și ușor de monitorizat. Nu cred că se va întâmpla acest lucru, dar mă oblig să mă păstrez deschis la minte. Ceea ce îți recomand și ție.

223 total views, 1 views today

Comments

comments