Cum se apără Isărescu de acuzația că ar fi fost sursa „Manole” a Securității
Conform unei investigații publicată azi de cotidianul România liberă, realizată de Cătălin Prisăcariu și Petru Zoltan, guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei ar fi turnat înainte de 1989 la Securitate, fiind „Sursa Manole”.
Isărescu se afla in evidentele UM 0195, adica sub controlul Contraspionajului Extern din Centrala de Informatii Externe. Din documentele prezentate în ziarul România liberă, rezulta ca ofiterii UM 0195, Contraspionajul Centralei de Informatii Externe il dirijau pe „Manole” sa spioneze diplomati americani sau britanici, banuiti a fi agenti acoperiti, scrie Hotnews.
La solicitarea unui punct de vedere din partea guvernatorului BNR, ziariștilor de la România liberă li s-a transmis un fragment din interviul acordat de Mugur Isarescu, cu altă ocazie, ziarului Jurnalul National: „Activitatea mea de dinainte de 89 este arhicunoscuta. Am lucrat timp de 17 ani intr-un singur loc, la Institutul de Economie Mondiala. (…) Institutul avea intr-adevar o pozitie speciala in epoca. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa preturi, evolutii de cursuri valutare, stiri din economia mondiala etc. Analizele cercetatorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la institutiile abilitate, la Ministerul Comertului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceausescu. Avand in vedere importanta si destinatia acestora, era precizat cu initiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografa. Din acest motiv, probabil, au aparut, si continua sa prezinte interes si astazi, intrebarile legate de activitatea IEM. (…)
Cand am devenit prim-ministru, am cerut explicit sa se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clara: ca nu e vorba de asa ceva! Este adevarat ca statutul neconventional al IEM impunea salariatilor o anumita rigoare. Cu atat mai mult, cu cat am avut multe intalniri in acea perioada cu cercetatori, cu jurnalisti straini, cu diplomati, si am plecat de mai multe ori in strainatate. Desigur, cu acceptul, asa cum era atunci, al institutiilor statului. Si cu referinte pe care angajatii le scriau intre ei ca garantii reciproce. Colectivul nostru era foarte unit in jurul personalitatii academicianului Costin Murgescu. Orice eventuala alta asa-zisa referinta nu poate fi decat un prefabricat, asa cum au fost multe pe aceasta tema din 1989 incoace. In 27 de ani, tot ce se facea acolo a fost verificat si rasverificat. Asa ca eventualele insinuari, care pot aparea, nu pot fi decat noi episoade din lunga lista de stradanii de a fi acuzat cu orice pret de catre aceeasi oameni care si-au facut un subiect cotidian din persoana mea”.