Engleză 
Română 
Cum putem scăpa de dracu, fără să dăm de mă-sa
„Ați fi de acord să voteze doar cei care au luat bacalaureatul?”
O întrebare insidioasă, pe care nu se sfiesc să o lanseze spre public cei de la Gândul. Această „inițiativă” ne arată cât de sociopați sunt autorii, precum și cei (destul de mulți) ce răspund afirmativ.
Restrângerea dreptului de vot al celor cu educație sub-medie este, neîndoielnic, o formă de nazism.
Ar arăta mai bine scena politică românească, dacă ar vota doar jumătatea mai educată a țării? Posibil. Efectul cel mai probabil ar fi un vot masiv pentru dreapta, urmat apoi, inevitabil, de polarizarea societății, cu reducerea drastică a cheltuielilor sociale și crearea unor caste exploatatoare. Pe principiul: cine-mparte (votează), parte-și face!
Dar bunul mers al unei societăți nu depinde de binele individual și al clasei de privilegiați care fac regulile după care funcționează societatea, ci de binele colectiv. Fără acest bine colectiv, societatea devine nefuncțională, iar într-o societate nefuncțională nici binele individual (al privilegiaților) nu mai e posibil. Istoria a demonstrat, de atâtea ori, că răul din societate se răsfrânge, în cele din urmă, și asupra minorității care o duce bine.
Societatea ideală, în care toți indivizii o duc bine, nu există. Dar se apropie de ideal societățile în care cei mai mulți indivizi o duc bine sau baremi onorabil. România se află departe de situația cea mai bună, posibilă în condițiile sistemului politic democratic. Avem un drum lung de străbătut, însă, cu certitudine, nu am ajunge mai repede acolo prin „scurtătura” reprezentată de votul „cenzitar”.
Se tot repetă ideea că societatea românească are politicienii pe care îi merită. Nu e deloc așa. Chiar și românii cu educație precară ar alege bine, dacă oferta ar fi pe măsură. Din păcate, nu am putut alege niciodată între bun și rău, ci între foarte rău și mai puțin rău, iar între cele două forme ale răului distincția nu poate fi atât de precisă; pentru că răul, se știe, e prin natura sa îndoielnic, de unde și votul „incorect”.
Da, este deranjant să vezi oameni care votează fără să aibă habar ce/pe cine aleg și de ce o fac. Dar, pe de o parte, nu pare fezabil să introduci un criteriu obiectiv prin care să determini, fără greș, la scară națională, cine votează în cunoștință de cauză și cine e iresponsabil în acțiunea de a vota (în orice caz, acest criteriu nu ar fi bacalaureatul). Pe de altă parte, este mult mai deranjant să votezi, constant, ÎMPOTRIVA unei idei (și a persoanelor care o susțin), și nu PENTRU o idee. Iar asta o facem cu toții, analfabeți și doctori docenți, deopotrivă, de 25 de ani încoace.
În concluzie: cenzura ar trebui aplicată nu la dreptul de alegere, ci la cel de a fi ales. Ar trebui introdus consultul psihiatric obligatoriu pentru candidații la demnități publice. Și ar mai trebui ca partidele să adopte sisteme transparente de promovare pe listele cu candidații propuși în alegerile parlamentare a celor care pot proba cunoștințe certe legislative, juridice, economice – fiindcă acestea sunt necesare pentru gândirea și adoptarea unor legi bune pentru națiune.
