Aleea Izvoarelor, Olănești, toamna 2013
Foto: Ardeljan Laza / Select News

Obișnuit să merg în Olănești doar vara, eram destul de sigur că vom găsi locul pustiu și că nu vom putea face mare lucru datorita frigului. M-am înșelat.

Ajunși seara, după lăsarea întunericului, ne-am dus bagajele la cazare, o vilă foarte bine întreținută, cu prețuri excelente, de langă piața agroalimentară, și ne-am îndreptat către Aleea Izvoarelor. În prima parte a drumului am crezut că ni se vor adeveri temerile. Deși era destul de devreme încă, străzile erau pustii, porțiuni dintre ele nefiind măcar iluminate. Dar noi ne-am pastrat calmul și am mers mai departe. Și mare ne-a fost uimirea când am găsit restaurantele de pe aleea principală pline de oameni, ce-i drept majoritatea trecuți de mult de prima tinerețe, mâncând, bând si bucurându-se de muzica live interpretată de unul sau mai mulți instrumentiști. Initial am crezut că e nuntă sau botez, dar când ne-am dat seama ca in fiecare local se întâmplă cam acelasi lucru, n-am avut decât să-l căutăm pe cel care avea o masă liberă și pentru noi.

Mâncare bună, la prețuri accesibile, cu muzica oferită de un maestru care cânta la doua clape și voce, puse la un loc cu niște vin sau bere, au transformat seara intr-un adevărat chef pentru mai toate persoanele prezente. A doua zi, vremea neașteptat de însorită ne-a lăsat să ne bucuram pe îndelete de timpul rămas, plimbându-ne și descoperind câte ceva nou în locuri pe care credeam că le cunoaștem.

„Ascuns” în Carpații Meridionali, la doar 18 kilometri Nord-Vest de Râmnicu Vâlcea, orășelul stațiune balneoclimaterică Băile Olănești este apreciat la nivel național și internațional, datorită celor treizeci de izvoare minerale și cinci sonde pentru băi termale. Proprietăților curative ale acestora fac din Olănești una dintre destinațiile favorite de vacanță ale pensionarilor. Dar se întâmplă ca aici să fie și destinația de concediu aleasă de unele familii de tineri, majoritatea aparținând clasei mijlocii din Oltenia.

Acum câtiva ani, descoperind că atât eu cât și soția obișnuiam să ne petrecem o parte din vacanțe acolo, înainte de a ne cunoaște, ne-am hotărât să mergem să vedem cum mai arată. Odată ajunși, primul lucru care ne-a marcat a fost impresia că, deși a trecut destul timp de la ultima vizită, majoritatea locurilor și a clădirilor au rămas la fel. După aceea, am fost uimiți de cât de mică părea statiunea față de ce ne aminteam. Dacă în trecut drumul din centru până la izvoare ni se parea o întreagă aventură, acum era doar o simplă plimbare. Depășind șocul inițial, ne-a luat ceva timp să ne acomodăm cu ritmul locului. Indiferent dacă eram pe stradă, la magazin sau restaurant, aveam impresia că toată lumea se mișcă în reluare și ca nu acorda interesul cuvenit treburilor pe care le aveau.

Nu după mult timp, mi-am dat seama că nu e vorba de lene și nepăsare, ci mai degraba de starea de spirit pe care ți-o dă locul. Adăpostit între munți, fără gălăgia și stresul de la oraș, fără mașini, zgomote sau muzică exagerat de tare, fără serviciu, griji sau lucruri pe care trebuie să le faci neapărat până la ora x.

Olaneștiul pare locul ideal pentru o escapadă câteva zile, în care să citești o carte langă fosta Vilă 1 Mai sau la nuferi și să te plimbi pe  Aleea Izvoarelor pană ajungi sa faci ocolul stațiunii. Pentru cei pasionați de istorie, există in apropiere o vilă a lui Ceaușescu, iar cei cu spirit de aventură pot alege unul dintre traseele montane prezentate pe pagina stațiunii.

Accesul în stațiune se face doar cu mașina, pe DN 64A. Din Vâlcea pleacă autocare spre Olănești la fiecare jumătate de oră.

Autor: Ardeljan Laza

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments