Stimate Prinț Charles,

Aprecierile dumneavoastră la adresa ecosistemului unic al Transilvaniei sunt foarte bine cunoscute. După prima vizită în regiune, în 1988, ați declarat că ați fost „totalmente cucerit de frumusețea sa unică și de extraordinar de bogatul său patrimoniu”. Dar ceva teribil este pe cale să se petreacă în Transilvania – o vastă operațiune de minerit cu cianuri – și vă solicit să vă alăturați vocea celor care încearcă să prevină o catastrofă.

Propiectul de minerit la Roșia Montană va șterge de pe suprafața pământului trei sate splendide și patru munți, creând o arie sterilă de mărimea unui mic oraș, ce va rămâne contaminată pentru mii de ani. Investitorii plănuiesc să construiască un baraj cu înălțimea de 185 de metri (mai înalt decât Barajul Trei Chei, din China), care va zăgăzui 214 milioane de tone de reziduuri cu cianuri. Amenințarea este reală, atât pentru pânza freatică a regiunii, cât și pentru Dunăre.

Chiar dacă proiectul a fost blocat de instanțele locale în decursul ultimilor 15 ani și încă nu are un acord de mediu, Guvernul actual al României a scris un proiect de lege care pare redactat de chiar de compania minieră. Legea va conferi puteri extraordinare companiei, premițându-i să ignore toate reglementările de protecție a mediului și a patrimoniului. Legea așteaptă votul Parlamentului și nu mai este timp de pierdut.

Roșia Montană Gold Corporation (RMGC), un fond de investiții offshore, a desfășurat una dintre cele mai strălucite campanii de PR văzute vreodată în Europa. Ca rezultat, majoritatea românilor au ajuns să creadă promisiunile de creare a locurilor de muncă, de câștiguri de bani publici din taxe și de aplicare a măsurilor de protecția mediului. Timp de mulți ani, RMGC a fost una dintre companiile care a avut cele mai generoase bugete de publicitate în România. A devenit foarte dificil pentru cei care se opun proiectului să își facă vocea auzită în mass-media. Un jurnalist român mi-a mărturisit că i s-a interzis să folosească termenul „cianuri” în articolele sale pe acest subiect. Ca rezultat, publicul din România nu cunoaște riscurile la care este expusă Roșia Montană.

Am devenit conștient de dimensiunile internaționale ale campaniei de PR a RMGC atunci când fostul redactor șef al diviziei europene a ppublicației The Economist mi-a spus că este una dintre cele mai impresionante campanii de PR pe care a văzut-o de când se afla la biroul din Londra. O parte importantă a campaniei internaționale a RMGC a constat într-un film documentar cu buget uriaș, prezentat de Phelim McAleer, fost corespondent al Financial Times pentru România. Filmul acreditează ideea că mineritul cu cianuri este inofensiv, iar problema reală sunt activiștii de mediu.

În România, una dintre cele mai eficiente inițiative a reprezentanților RMGC a fost să invinte o mare parte a jurnaliștilor români influenți într-o excursie în Noua Zeelandă, pentru a vedea o mină cu cianuri. Acțiunea a consolidat suportul de care beneficia deja RMGC în mare parte din mass-media românească. Proteste împotriva mineritului au loc în Londra, București și alte 25 de orașe europene, dar media din România i-a portretizat pe participanți drept „hipsteri și drogați”.

Cristian Tudor Popescu, unul dintre cei mai buni editorialiști români, și-a descris astfel impresiile despre campania de PR a RMGC: „Văd în fiecare zi pe televiziuni și prin ziare, cât de mare, înverșunată și lipsită de scrupule este investiția acestei firme, Gold Corporation, în propagandă. La ore de vârf, în care secunda de publicitate face cât o punguță cu aur curat, sunt aduși oameni mai mult sau mai puțin necăjiți “din zonă” și puși să-și plângă cât mai expresiv nefericirea pe ecran.

(…)Mi-a rămas în minte o femeie între două vârste care lăcrimează comunicându-ne că nu are destul să pună copiilor pe masă, nu înainte de a recita că muncește cu contract pe perioadă determinată la RMGC, care a angajat-o cu mărinimie, deși nu s-a început nicio exploatare. Mesajul: dacă exploatarea ar începe, femeia, împreună cu alți 450, ar avea contract pe perioadă nedeterminată și bani să-și îndestuleze copiii. (…)Nu sunt în măsură să trag o concluzie economică sau ecologică în legătură cu Roșia Montană. Pot, în schimb, să trag una logică: când cineva cheltuiește aur cu tona, ani de zile, pentru a te convinge public că vrea să-ți facă un mare bine, ție, nu lui, mai mult ca sigur te așteaptă un rău pe măsură”.

Vă rog să îi ajutați pe români în acest ceas de cumpănă, fiindcă sunteți o personalitate apreciată cu adevărat în această țară est europeană. Multor români le este rușine de sărăcia în care trăiesc și de corupția omniprezentă. Dar, pentru faptul că vorbiți atât de măgulitor despre obiceiurile lor rurale unice și că ați investit în câteva gospodării din Transilvania, aveți votul lor de încredere.

Nota redacției: Această scrisoare deschisă a fost publicată, în versiunea originală (în limba engleză) pe blogul The Ecologist. Autorul ne-a oferit exclusivitatea pentru traducere și publicare în limba română.

Despre autor:

După o copilărie în Scoția și o educație în Liverpool, Rupert Wolfe Murray a călătorit în Tibet, unde a petrecut un an ca profesor de limba engleză și ghid. După un scurt flirt cu jurnalismul, a urmat un lung pelerinaj în Balcani (în special în România), unde a lucrat pentru ajutorarea copiilor cu handicap, a minorității rrome și la producția unor filme documentare (inclusiv unul despre Revoluția din 1989 și despre perioada post-revoluționară).

În prezent, este reprezentantul editorial al unei clinici de dezintoxicare din Scoția, job care presupune munca la site-urile clinicii (inclusiv la noul siteCastle Craig din România), producția de scurt-metraje și campanii de convingere a patronilor pentru abordarea problemelor legate de dependență în rândul angajaților.

Opiniile exprimate în articolele sale îi aparțin în întregime și nu reprezintă punctul de vedere al Castle Craig Hospital.

Poate fi contactat prin intermediul rețelei Twitter (la @wolfemurray).

Citește de același autor:

România – prima Distopie a lumii

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments