Bradley Manning (dreapta) în timpul procesului său.
Foto: original.antiwar.com

Găsit vinovat de spionaj, pentru că a furnizat informații secrete site-ului Wikileaks, soldatul de 25 de ani Bradley Manning riscă pedeapsa cu închisoarea până la 90 de ani. Manning a fost găsit nevinovat în privința acuzației de colaborare cu inamicul, care, dacă ar fi fost dovedită, i-ar fi adus pedeapsa cu moartea.

Zilele acestea judecătorul de caz, colonelul Denise Lind, analizează diverse probe menite a-l ajuta în determinarea sancțiunii pe care o va aplica, informează Reuters.

Ieri (joi), judecătorul l-a audiat pe comandorul Youssef Aboul-Enein, consultant al diviziei secrete pentru combaterea terorismului din cadrul Pentagonului. Acesta susține că materialele furnizate de Manning site-ului Wikileaks și publicate de acesta, au fost folosite de rețeaua teroristă al Qaeda în scop propagandistic.

Aboul-Enein s-a referit în special la înregistrarea audio-video a unui atac executat, în anul 2007, de elicoptere americane de luptă Apache asupra unui grup de 8-12 presupuși insurgenți irakieni, la Bagdad. În urma atacului, au fost uciși mai mulți irakieni, printre care și doi angajați Reuters (un fotoreporter și un șofer). Deasemenea, doi copii au fost  răniți. Înregistrarea a fost cerută, oficial, de Reuters, dar armata americană a refuzat să o pună la dispoziție. Privind-o, este ușor de înțeles de ce.

Manning a descoperit-o și a pus-o la dispoziția Wikileaks, împreună cu peste 700.000 de alte înregistrări și documente secrete, la care a avut acces în timpul serviciului militar executat în Irak, în anul 2010. Fișierul cu înregistrarea video era criptat, dar Wikileaks a reușit să îl decripteze și l-a publicat.

Aboul-Enein susține că al Qaeda a arătat înregistrarea celor pe care încerca să îi racoleze, spunându-le că acei copii răniți în atac ar fi putut fi ai lor.

Chestionat de avocatul apărării, comandorul a admis că, în lipsa acelei înregistrări, al Qaeda ar fi găsit și s-ar fi folosit de alte materiale de propagandă. În plus, din 2011 încoace, nu există dovezi ale folosirii materialelor Wikileaks de către rețeaua teroristă, care nu a clamat vreun succes operațional în urma dezvăluirilor.

Apărarea încearcă să demonstreze că Manning a fost naiv, dar bine intenționat, urmărind să provoace o dezbatere deschisă în țara sa cu privire la la politica militară americană.

Dacă veți privi atent înregistrarea atacului Apache din 2007, publicată de Wikileaks, ați putea ajunge la concluzia că Manning a fost îndreptățit să acționeze astfel. Existența victimelor colaterale în vreme de război e de înțeles, atunci când se face totul pentru limitarea numărului acestora. Însă, nu se mai poate vorbi de bună credință în momentul în care pui arme atât de redutabile la dispoziția unor tineri pentru care oamenii nu sunt decât ținte pe care abia așteaptă să le doboare, pe care îi amuză profanarea cadavrelor și care găsesc ușor scuze în împușcarea unor copii. Nu se mai poate vorbi deloc de bună credință din momentul în care, constatând că tinerii respectivi au greșit, grav, îi acoperi și îi glorifici, în loc să îi sancționezi.

În prima fază, elicopterele au zburat deasupra unei zone în care se afla un grup de bărbați care discutau și se mișcau fără să dea semne de agresivitate. Unii dintre bărbați păreau a purta asupra lor arme de foc, dar acestea puteau fi alte obiecte, după cum a fost cazul fotoreporterului Namir Noor-Eldeen, 22 de ani, care avea camera foto purtată cu o curea pe brațul drept. Camera foto a fost identificată drept pușcă mitralieră AK47 de soldații din Apache. Elicopterele (cel puțin două, posibil trei) au declanșat atacul fără a fi provocate. Soldații americani au continuat să tragă, mult timp, în corpurile întinse la pământ. Trăgătorii se felicitau, repetând „nice” (frumos), la contemplarea priveliștii cadavrelor („bastards”) întinse la pământ. Cu toate acestea, un bărbat a scăpat cu viață, în urma primului atac. La fața locului a ajuns o dubă, din care au coborât câțiva bărbați, inclusiv unul ce părea a fi medic (îmbrăcat complet în alb, cu pantaloni și bluză), care au încercat să îl recupereze pe rănit. Atunci, elicopterele au declanșat al doilea atac, ucigându-i pe toți cei aflați acolo, mai puțin doi copii, care se găseau în dubă și au scăpat cu răni de o gravitate necunoscută. Ulterior, la locul atacului au ajuns trupele terestre. Un tanc american a trecut peste un cadavru, spre amuzamentul celor din elicoptere. În momentul în care au fost găsiți cei doi copii, atacatorii au pus rănirea acestora pe seama celor pe care îi uciseseră, care n-ar fi trebuit să îi transporte împreună cu ei. Ajutorul medical acordat micuților a fost întârziat de formalități. Asistentul ar fi vrut să îi ducă la baza americană, dar a fost refuzat, indicându-i-se să îl predea poliției irakiene.

Nu atât uciderea neintenționată a civililor nevinovați este blamabilă, cât lipsa de umanitate, persistența în acoperirea unor asemenea operațiuni și, iată, pedepsirea celor care, precum Manning, consideră că singura cale de ieșire din cercul vicios al urii reciproce dintre lumea musulmană și cea creștină este adevărul, deconspirarea, expunerea faptelor reprobabile și condamnarea lor de către marele public.

Facebook

Google

Twitter

Linkedin

Comments

comments