EXCLUSIV. Povestea fotografului amator român, master în drept transnațional la Geneva, care i-a impresionat pe cei de la National Geographic

florin biscu national geographicLa peste un an și jumătate de la publicarea în National Geographic, o fotografie a lui Florin Biscu continuă să facă furori. Tabloidul britanic Daily Mirror a dat peste fotografie și a încropit o poveste din care reiese că al nostru compatriot, agent imobiliar fiind, a cumpărat căbănuța „plutitoare” din imagine. Acest fapt ne-a stârnit curiozitatea: trebuie să fii o personalitate excentrică, ca să cumperi, român fiind, o căbănuță din Elveția, pe care să nu o poți folosi decât, eventual, pentru admirarea peisajului văzut din interior, când ai ocazia de a mai călători acolo. Se dovedește, însă, că Florin Biscu este, într-adevăr, de origine română, dar stabilit, de mulți ani, în Elveția, unde are, într-adevăr, o firmă de tranzacții imobiliare. Dar căbănuța nu a făcut parte din planul său de afaceri – este și azi, bine-mersi, un bun public. Pur și simplu, așa cum explică în subsolul fotografiei de pe site-ul National Geographic „A fost o sâmbătă din februarie 2012. Am făcut această fotografie la stația terminus a telescaunului de la Pointe de l’Au, în stațiunea de schi Les Portes du Soleil (Porțile Soarelui – n.r.), Elveția. În fundal – Les Dents du Midi”.

 

Florin Biscu

Florin Biscu

SN: De unde sunteti de fapt?

Florin Biscu: M-am nascut in Horezu, judetul Valcea, un orasel linistit cu traditie in domeniul ceramicii.

Am plecat din Romania, imediat dupa terminarea studiilor in drept la Bucuresti. Aveam o diploma cu specializare in drept international in buzunar si o gramada de vise in cap. Aveam 20 de ani si vroiam sa calatoresc, sa vad lumea, asa cum citisem in carti si o vazusem in filme. Aventura si gustul libertatii ma chemau.

 

SN: Am vazut ca ati absolvit dreptul la Bucuresti dupa care ati plecat in Elvetia unde ati mai facut o scoala. Ce v-a determinat sa plecati si de ce “L’Ecole de langue et de civilisation françaises” de la Geneva? De ce Elvetia?

 

Florin Biscu: De ce Elvetia? Nu a fost o alegere personala, cred ca mai degraba o oportunitate de moment, de fapt singura care mi-a aparut la aceea vreme in cale. Nu prea stiam in ce directie sa merg. Faceam parte din acea generatie de sacrificati, ale caror simturi de orientare parca fusesera anesteziate. Nu am mai stat pe ganduri si lasandu-mi tatal cu lacrimi in ochi, am sarit in trenul care urma sa-mi schimbe viata.

Foto: Florin Biscu

Foto: Florin Biscu

Dupa ce dosarul de studii mi-a fost acceptat la trei din cele patru centre universitare francofone (Neuchatel, Geneva si Lausanne), am ales Geneva, pentru relatiile internationale. A trebuit sa invat limba franceza in 6 luni, ca sa pot sustine examenul de intrare la master in drept transnational, la facultatea de drept din cadrul Universitatii din Geneva. N-am avut bursa si a trebuit sa ma descurc cum am putut mai bine. Pe parcursul acestei perioade, am avut mai multe job-uri: translator, ucenic intr-o ferma, spalator de vase intr-un restaurant, barman. Cu banii pe care i-am strans, mi-am platit taxa de examen si primul an de master. Franceza nu este o limba usoara, mai ales in cadrul academic. Asa ca, inainte de a merge mai departe, m-am inscris la Scoala de limba si civilizatie franceza din cadrul Universitatii Geneva si dupa doi ani am obtinut o diploma. Pe urma, am descoperit dreptul imobiliar, care mi-a placut si m-a facut sa intru intr-o lume aparte. Au urmat cateva cerificate si brevete federale cu specializari in domeniul imobiliar. Dupa 8 ani de munca, am reusit sa mi creez propia societate in real estate consulting & administration.

 

Foto: Florin Biscu

Foto: Florin Biscu

SN: Cand v-ati descoperit pasiunea pentru fotografie?

Florin Biscu: Pasiunea pentru fotografie cred ca o aveam de cand eram mic, probabil o mostenire de la tata, caruia ii placea sa deseneze. Imi placea sa mazgalesc inca de la gradinita, lucru care nu a trecut neobservat de educatoare. Insa, traiam la tara, partea materiala si mentalitatea parintilor nu m-au lasat sa explorez aceasta pasiune. Totul a reinceput cand am ajuns in Elvetia, cand din primul salariu mi-am luat un aparat de fotografiat. Era cel mai ieftin din magazin, dar, pentru mine, facea cele mai frumoase fotografii.

Ulterior, am putut sa-mi cumpar aparate mai performante dar incepea sa-mi lipseasca, din ce in ce mai mult, timpul pentru fotografie. Dupa ce m-am mutat din Geneva, la Lausanne, am inceput sa practic mai multe sporturi; snowboard, parasutism, parapanta, mountain bike. M-am apropiat mai mult de natura, care, putin cate putin, mi-a redeschis gustul pentru fotografie. Muntii din imprejurimi si zona lacului Leman au devenit spatiul meu de joaca. Fotografia a devenit  un mod de reintoarcere in copilarie. Totul incepe cu unghiuri, planuri si linii paralele, continua cu imagini la relanti si deja-vu-uri si se termina cu un clic al aparatului de fotografiat.

Foto: Florin Biscu

Foto: Florin Biscu

O fotografie e, intr-un fel, o poveste, care trebuie sa stii sa o spui, punand mereu cateva ceva din tine; tristete, bucurie, frica, iubire, durere…

 

SN: Cum se impaca omul de afaceri cu artistul fotograf?

Florin Biscu: Nu vreau sa va scriu despre omul de afaceri si artist, pentru ca nu cred ca ma regasesc, nici mai mult, nici mai putin, in niciunul dintre roluri. Insa iti pot spune ca exista un amestec, o legatura intre pasiunea pentru fotografie si profesia pe care mi-am ales-o din punct de vedere al imaginii.

In meseria pe care o exersez, mi se intampla foarte des sa fac apel la acel „ochi” de fotograf, pentru a crea unghiuri si linii paralele intre idei, oameni.

Foto: Florin Biscu

Foto: Florin Biscu

Nu ma consider un artist, daca tin cont de cunostiintele pe care le am in domeniul fotografic. Chiar daca pasiunea exista, consider ca mai am mult de experimentat si de invatat. Insa, imi place sa cred ca fotografiile pe care le fac ajung sa transmita o parte din emotia pe care o resimt cand ma uit prin obiectivul aparatului meu de fotografiat si apas pe buton.

 

SN: V-ati gandit sa faceti o expozitie in Romania?

Florin Biscu: Nu m-am gandit deloc, in momentul cand am incarcat acea fotografie pe site-ul National Geografic, ca o sa ajung sa fac un interviu despre pasiunea mea pentru fotografie. De curand am fost in Romania, pentru un worshop in Maramures si unde dealtfel o sa ma reintorc in octombrie. Sincer, nu m-am gandit sa fac o expozitie, dar daca o sa simt nevoia de a trece la o etapa superioara, va fi sigur in Romania.

 

Foto: Florin Biscu

Foto: Florin Biscu

SN: Care este camera foto favorita?

Florin Biscu: In momentul acesta lucrez cu un Nikon D800. E un aparat pe care nu il am de foarte mult timp si cu care inca nu m-am acomodat, dar simt ca o sa devenim foarte buni prieteni. E o perioada de tranzitie de la seria de nex-uri de la Sony, cu care lucram inainte.

 

SN: Cat de mult prelucati fotografiile in Photoshop?

Florin Biscu: De ceva timp trag numai Raw, iar in postprocesare folosesc Lightroom 5 si DxO Optics Pro. Odata reincadrata mai bine fotografia, ma limitez la corectiile de obiectiv, la aberatiile cromatice si la expunere. Daca reusesc sa redau exact ceea ce vad, ceea ce e deja foarte dificil, atunci la ce folosește sa mai utilizez Photoshop? Nu ma intereseaza sa deteriorez natura, cand ea e deja foarte frumoasa la origine.

 

SN: Aveti vreun „mentor” intre monstrii sacri ai fotografiei (ex. Bresson, Kappa, Kertesz…)?

Florin Biscu: Nu mi-am creat un model exact de mentor, pentru ca sunt inca in perioada de cautare a subiectelor, a temelor. Imi plac lucrarile lui David Hamilton, Salgado, Dorothea Lange, Michael Freeman. Cum spuneam mai devreme, de curand am participat la un phototour in tara, unde am avut ocazia sa o cunosc pe Alecsandra Raluca Dragoi, castigatoare a premiului youth la Sony World Photography, sa lucrez cu persoane ale caror nume au ceva de spus in momentul de fata in lumea fotografiei din Romania, si vreau aici sa amintesc pe Mihai Moiceanu si Mihai Grigorescu.

Foto: Florin Biscu

Foto: Florin Biscu

 

SN: Ce genuri de fotografie va pasioneaza?

Florin Biscu: Imi plac fotografiile cu contrast puternic, fotografiile care in momentul cand le privesti sa te absoarba instantaneu. Imi plac fotografiile care ne scot din starea noastra de confort si ne arunca in mijlocul unor lumi uitate; de conflict, de saracie, de indiferenta vizazvi de semenii nostri.

 

SN: Ce va intristeaza și când sunteți cel mai fericit?

Florin Biscu: Mă întristează timpul, pentru ca nu putem sa-l oprim. Poate d’aici si pasiunea mea pentru fotografie. Sunt fericit cand ascult o melodie frumosa, cand calatoresc, cand ma gandesc la orasul meu si la cozonacii bunicii, cand ii vad fericiti pe cei din jurul meu.

 

SN: V-ati casatorit? Aveti copii?

Florin Biscu: Nu sunt casatorit si nici nu cunosc sentimentul de a fi parinte. Imi doresc si sper ca intr-o buna zi sa-mi intemeiez o familie.

2,151 total views, 1 views today

Comments

comments